...Azi le insiram doar penele...

"Orice iubire are stropi de infinit. Dincolo de ea începe abisul."

sâmbătă, 9 martie 2013

Omul



presat de timpCe fiinţă strălucită, complexă este omul!
Atâtea simţăminte dospite-n vas de lut!
E-aşa de mic pe lume, sfidându-şi Universul
Şi rătăcind, sărmanul, în tot necunoscut!


El pe Pământ se crede cea mai bravă făptură
Uitând că-n galaxie e praf pe-un vârf de ac.
Conglomerat de universuri în miniatură
E omul. Paradox de stele strânse într-un sac.


Şi vine şi se duce pe-această lume vagă
Lăsând în urmă lacrimi pe-a veacului alee.
E omul - ropot jalnic de ţipete, o plagă…
O stea zidită-n lut, ce-şi pierde orişice scânteie!


Amarnic tot încearcă s-ajungă sus, la stele.
Zadarnică-i e truda şi clipele de râs.
Căci toate sunt în tot: stele-n atom şi om în ele.
- Ci caută, omule, să urci în tine, colo, sus!

omul visator



Receive All Free Updates Via Facebook.